Cu speranță și răbdare și amarul dulce pare

0
17

Eliza nu s-a căsătorit până la 35 de ani. Nu deaceea că nu era frumoasă, dimpotrivă a avut întotdeauna un chip angelic. N-o atrăgeau băieții. Nu i-a plăcut niciodată să meargă la dansuri la discotecă, deși singură în fața oglinzii dansa frumos. O singură dată în calitate de drușcă de onoare a mers cu dansul prin tot satul verișorului său, însoțind mirele până la casa miresei, apoi a mers dansând cu tot alaiul până în localul unde a avut loc nunta.

Duminicile fata mergea la biserică. În restul zilelor își vedea de treburile ei (studii, apoi serviciu), iar serile și nopțile se închidea în odaia sa ca într-un templu și privea televizorul, naviga pe internet, scria, citea până târziu. Zicea că nu cunoaște nimic mai frumos, mai tainic și mai plin de farmec decât cititul cărților în liniștea nopții. Era convinsă că numai cei care au gustat din misterioasa dragoste a lecturilor nocturne o pot înțelege.

Aștepau cu răbdare s-o vadă cu pereche

Anii treceau, iar părinții, care atâta odor aveau și care își doreau să țină și ei în brațe vre-un nepoțel, își făceau griji pentru viitorul fiicei lor. „Mai lasă, fată dragă, odaia ta și mai ieși în oraș cu prietenele, cu colegele! Poate îți găsești și tu un suflet cu care să-ți întemeiezi o familie, dacă acolo printre doctorii tăi nu se găsește niciun bărbat neînsurat”, o tot dojenea maică-sa. Iar Eliza de fiecare dată îi răspundea calm și împăciuitor: „Ai răbdare, mamă! Ce-i al meu, e pus deoparte. Va trebui să mai aștepți oleacă până dorința dumitale se va împlini. Până nu-mi termin teza de doctorat nu mă mărit.” Ce erau să facă părinții? Așteptau, tăceau o vreme ca niște santinele care nu aveau dreptul să vorbească, apoi iar veneau cu îndemnurile și povețile lor. În sfârșit, când fiica lor urma să-și serbeze cea de-a 35-a niversare (9 septembrie, 2013), au primit vestea multașteptată –să se pregătească de întâlnirea cu Valerian, viitorul ginere. Cu emoție și bucurie, gospodarii au făcut curățenie generală și în casă și pe-afară, au pregătit o masă de sărbătoare cu de toate. (Părinții Elizei locuiesc în Chișinău într-o casă la sol destul de arătoasă). Când bărbatul a apărut la poartă cu un buchet frumos de flori, gazdele, în modestia lor, nu știau ce cuvinte să aleagă pentru noul venit. I-a surprins cu frumusețea chipului: înalt, păr blond, priviri calde și luminoase, ce izvorau din doi ochi albaștri-albaștri. Și pentru că Eliza încă nu se întorsese de la salonul de înfrumusețare, l-au poftit să ia loc pe banca din foișor.

Povestea viitorului ginere

În așteptarea omagiatei, părinții au început să-l descoase pe musafir.Povestea lui de viață avea să-i întristeze. Valerian a fost copilul cu o copilărie de coșmar. A mâncat bătaie de la tatăl său încă din fragedă pruncie. „Tata nu era alcoolic, dar era fustangiu. În lipsa mamei aducea femei străine în casă și ne bătea, atât pe mine, cât și pe cei patru frați ai mei ca nu cumva să-i spunem mamei tot ce vedeam. Pe mine mă bătea cel mai tare și nu doar când venea cu femeile. El tot timpul zicea că eu nu sunt băiatul lui, că mama m-a făcut cu primarul, care avea ochii albaștri cum sunt ai mei. Din cauza bătăilor crunte, la 16 ani am fugit de acasă la o mătușă și n-am mai dorit să mă întorc. Am fost ajutat de această rudă să-mi continui studiile la o școală de meserii, apoi am făcut facultatea de inginerie…” Atât a reușit să le povestească Valerian despre sine viitorilor socri până când Eliza s-a întors. La masa de sărbătoare s-au răsfoit și alte file. A fost neașteptat pentru părinții Elizei să afle că bărbatul avusese deja o soție cu care convețuise doi ani și câteva luni, după care au divorțat. Noutatea i-a cam pus pe gânduri la început. Se gândeau ca nu cumva Eliza să fie motivul despărțirii cuplului. Dar când au aflat că soția l-a părăsit, plecând cu amantul de la care aștepta un copil, s-au liniștit. Surprinzător a fost pentru părinții Elizei și faptul că fiica lor se cunoștea cu Valerian de mai bine de un an, ei însă nu știau nimic. Iar când Valerian a declarat: „Eliza este cea mai importantă persoană din viața mea. Între mine și ea e ceva mai mult decât o relație de dragoste. Noi peste 6 luni vom deveni părinți, iar dumneavoastră bunei”, aceștea mai n-au căzut de pe scaun. Atâtea noutăți și atâtea emoții într-o singură zi! Părinții Elizei au crezut că o să moară de bucurie când au auzit că vor deveni bunei. Cert este că ei l-au primit cu drag pe Valerian în casa lor, l-au aceptat ca ginere cu tot trecutul lui. Iar peste două săptămâni au făcut o nuntă mare și frumoasă pe care o așteptau de multă vreme. Spre surprinderea și marea lor bucurie au găsit fără prea multe căutări și local pe potrivă. Frumoși ca florile de crin erau mirii, plini de voie bună au fost nuntașii. Atât doar că de la nuntă a lipsit socrul mare. Valerian nu a dorit să-l vadă în cel mai fericit moment din viața sa pe tatăl tiran, care i-a provocat atâta durere timp de 16 ani. Mama și frații lui s-au numărat printre nuntași.

Cum a cunoscut-o Valerian pe Eliza

Părinții Elizei de cum aflase că Eliza e gravidă, nu-și puteau explica când, unde, cum se întâlnea fiica lor cu Valerian, dacă în afară de nopțile când făcea de gardă, o vedeau mereu închisă în odaia sa după orele de lucru. Și ea le-a satisfăcut curiozitatea în lumina mângâietoare a unei seri de septembrie în timp ce se pregăteau de nuntă.

Atunci părinții au aflat că Valerian nimerise la spital cu mai multe răni de cuțit pe corp și pe mâna stângă, după ce fusese atacat de un cunoscut de-al amantului fostei soții. Eliza tocmai făcea de gardă în acea seară. În timp ce îi acorda îngrijirile medicale, se minuna în sinea ei de frumusețea chipului acestui bărbat. Părul lui auriu, ușor ondulat îi lumina fața palidă, iar ochii lui senini o priveau cu blândețe. Atunci când i-a luat mâna ca să-i examineze rănile, a simțit un fior în inimă. Fluturii își făceau simțită prezența în stomac. Aceleași emoții le încerca și Valerian. Peste câteva zile au făcut cunoștință mai îndeaproape. Apropierea dintre ei creștea în intensitate cu fiecare zi. Prinși într-o stare de bine, o stare de fericire au fost pe toată perioada tratamentului. În ziua când a fost externat după o internare de 15 zile, Valerian cu multă emoție și snsibilitate i-a declarat Elizei: „Te iubesc mult de tot, stimată doamnă doctor! În aceste zile de aflare în spital am simțit niște emoții pe care îmi este greu să le descriu prin cuvinte. Aș fi cel mai fericit om de pe pământ dacă ai accepta acum la prânz să mergem împreună la o cafea”. Eliza a acceptat invitația cu un surâs plin de căldură și iubire. Valerian locuia nu departe de spital și au mers la el acasă. Din acea zi au stabilit ca la prânz să se întâlnească în locuința lui. Locuință care le devenise „cuibușor de nebunii” și în nopțile, când Eliza le spunea părinților că pleacă la spital pentru că un coleg sau o colegă a rugat-o să-l înlocuiască în tura de noapte…

În inima lui Valerian plină de dragoste nu mai era loc de ură pentru bărbatul agresor, care i-a provocat rănile. Știa că omul a fost pus la cale de către amantul fostei soții, care și-ar fi dorit ca mașina să-i rămână ei după actul de separare. În fața oamenilor legii, el a declarat că-l iartă pe autorul infracțiunii și chiar îi mulțumește. Nedumeriți polițiștii au întrebat: „Pentru ce îi mulțumiți?!” „Pentru că mi-a provocat rănile în urma cărora am ajuns la spital. Acolo aveam s-o cunosc pe mireasa vieții mele”.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code