La noi acasă la … Nimereuca

0
1623
Foto: Ludmila Talmazan

Satele de pe mal de Nistru sunt adevărate oaze de cultură populară în mijlocul naturii pitorești, unde fluviul își duce apa creând reliefuri spectaculoase. Pasul călătorului încetinește pe aceste locuri milenare, simțind atracția gliei și dorința de a mai zăbovi aici.

O legendă spune că odinioară, niște păstori ajunși cu turmele de oi pe ținuturile, unde astăzi se află satul Nimereuca, au rămas uimiți de frumusețea văzută. Stâncile-și oglindesc fața în limpezimea apei, pământul rodește spornic. -Am Nimerit! au zis ei, rămânând să întemeieze satul de azi. Totuși, denumirea localității ar proveni, mai degrabă, de la numele panului Nemirca, proprietar de moșii.

 Despre felul gospodăros al săteanului din Nimereuca au mai scris condeierii, căci oricine a trecut pe aici, s-a simțit ca acasă. Omul nistrean este cumpătat și priceput la toate. Încercările timpului l-a făcut descurcăreț și puternic. Stând de strajă la hotarul Moldovei, el a fost primul scut împotriva tăișului săbiilor și năvălirii popoarelor nomade, precum și cel mai  vrednic păstrător al folclorului și valorilor spirituale. A învățat totodată să fie ospitalier cu cei de bună credință și săritor la nevoie atunci când e chemat.

Nimereuca este satul care te primește cu pâine și sare, apoi, tot cu pâine rumenă ca soarele, te petrece la drum. Este satul locurilor pitorești și al oamenilor cu suflet mare.

”Nimereuca, sat cu flori,

Când te văd, mă trec fiori

Nimereuca, plai cu stele,

Ești meleagul vieții mele.”

Sergiu Graur

Recomandări turistice: Comuna este formată din satele Nimereuca (sat-reședință) și Cerlina, condusă de consiliul comunal și primarul Ion Naval.

Amplasarea geografică: Nimereuca este amplasat pe malul drept al râului Nistru, pe un povârniș cu un unghi de 18%, într-o regiune de șes și colină. Distanța până în municipiul Soroca este de 38 km, până la Chișinău -150 km.

Date statistice: Populația: 2188 locuitori. Fântâni: 202. Case de locuit: 996. Nimereuca dispune de 2875,22 ha, dintre care suprafața satului – 297 ha, terenuri agricole – 1756. (Date oferite de către S. Zubco, secretarul consiliului comunal.)

Top 10 nume de familie cele mai răspândite în sat: Tofan, Tuchila, Graur, Gogu, Sivirean, Cazac, Bunesco, Zubco, Ivanco, Artenii.

Informații utile: Primăria: tel.: 0-230-63256. Oficiul poștal (Șef – Diana Sivirean): 0-230-92233. Adresa: MD-6647.

Grădinița ”Nistreanca” frecventată de 68 de copii. Director – Graur Valentina
I.P. Gimnaziul Nimereuca. Director – Ana Gogu
Centrul de sănătate. Gonța Veaceslav- medic de familie, Aliona Sivirean – soră med. superioară, Maria Tuchila – soră medicală
Ansamblul folcloric ”Nistreanca”, de 15 ani, adună sătenii la concert. Casa de cultură administrată de Angela Gogu

File de istorie:  Istoria satului datează documentar din 24 martie 1624, dar așezarea este mult mai veche, drept dovadă fiind și crucile de piatră din preajma bisericii vechi, pe care sunt gravate inscripții din anii 1565-1569, precum alte mențiuni în documentele din 1436.

Baștina este locul sfânt de unde omul își trage rădăcinile și la sânul căreia este primit întotdeauna. Respectul și grija tuturor, față de fiecare colțișor natal, este cea mai frumoasă formă de a demonstra dragostea față de sat.

Ion Naval, primarul comulei Nimereuca

Elena Sicorscaia, șefa bibliotecii: ”Așa cum spunea Lucian Blaga:”Veșnicia s-a născut la sat”. Eu cred că nu doar veșnicia s-a născut aici, ci și umanitatea, tradițiile, ospitalitatea. La sat oamenii respectă obiceiurile moștenite din străbuni. Omul de la țară știe să se bucure de timpul rămas, de toate capriciile naturii, care, pentru el, sunt binecuvântare – dar de la Dumnezeu. Îi îndemn și pe tineri, unde nu i-ar purta viața, să nu uite de tradițiile frumoase rămase de la strămoși.”

Biblioteca condusă de Elena Sicorscaia. În preajmă, Magazin

DE VIZITAT

  • Biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” deschisă la 1918.
Preotul paroh, Tedor Loghin, în curtea bisericii ”Adormirea Maicii Domnului”
  • Iconostasul din biserică, adus din Italia, cu carul tras de boi, acum un secol.
Iconostasul adus din Italia, cu carul tras de boi,acum un secol
  • Biserica din lemn, întărită cu lut, construită pe timpul lui Alexandru cel Bun, pe o înălțime la care, pe tot parcursul istoriei, nu a fost înecată niciodată. Părintele paroh, Teodor Loghin, povestește că în timpul inundațiilor din 1966, apa ar fi ajuns la nivelul ferestrelor, dar, ca printr-o minune Dumnezeiască, în interior nu a intrat nici o picătură. Închinare la icoana Sfântului Gheorghe, făcătoare de minuni, care datează de la deschiderea sfântului lăcaș. În apropierea bisericii, cândva era o trecătoare peste Nistru, spre târgul din Ucraina, pe care țăranii o parcurgeau mergând, până când, pentru a dezvolta transportul pe apă, în timpurile sovietice, a fost adâncită albia râului.
Preotul paroh, Tedor Loghin, în curtea bisericii ”Adormirea Maicii Domnului”
  • Prisaca, cu miere ecologică, a familiei Zubco.

  • Statuia lui V.I. Lenin.

  • În ospeție la familia Tofan, unde arta țesutul nu s-a pierdut niciodată, iar în fiecare iarnă, la gura sobei, se spun povești și se țes țoluri din lână.
  • Crucea Eroilor

  • La Odaie, la izvor.
  • Loc de agrement amenajat pe stâncă.
  • Construcția religioasă neoficială ridicată de Ion Tuchilă, un sătean credincios.

  • Nistru cu cele 4 insule, cea mai mare fiind lângă Liublin. Peste râu, de-a lungul satului, se văd pământurile Ucrainei și ale satului Hrușca din autoproclamata Transnistria.

  • Liublin – sat format pe pământurile din Nimereuca, de o colonie evreiască în anul 1838, care a dispărut după anii ’40, secolul trecut. Directorul Muzeului de Istorie și Etnografie Soroca, Nicolae Bulat, ne-a prezentat un citat din cartea originală a lui D. Iov, ”Priveliști Basarabene” (1941), prin parcursul căreia se poate călători imaginar în Liublin: ”În zare se deslușea malul Nistrului și-n vale trebuia să fie Liublinul… Locul era păpăstios și de-o parte, și de alta, râpi fioroase deschideau hăuri… Apucăm la stânga printre ogoare cu tutun înflorit și cartofe. Iată Liublinul… O singură uliță cu vreo 60-70 de case, dacă pot fi numărate case niște hărdughii sprijinite în proptele, cu păreții căptușiți de slinuri pe care, orânduite cu grijă, se usuc frunzele de tutun… Nu samănă decât tutun și cartofe. Și când nu au de lucru pe ogoarele lor, se duc la Nimereuca și lucrează cu ziua la țărani… Am trecut prin Nimereuca, printre gospodării bogate adăpostite de dealurile Costișa de Jos, Costișa de Sus, Drumul Leahului, de pe creștetul cărora se vede largul ucrainean și zările răsăritului”.

 Se spune că tocmai datorită evreilor, pe aceste pământuri s-a dezvoltat tutunăritul, care a adus multă bogăție satului încă pe la 1865. Printre culturile agricole lucrate azi se enumeră: grâu, orz, porumb, dar și livezi de nuci, meri, prune și caise.

  • Sectorul de Stat Nimereuca – loc de cercetări științifice și omologare a soiurilor de pomi fructiferi.
Dumitru  Melnic lângă fântâna și casa părintească

Hramul satului Nimereuca este sărbătorit la 28 august

Ludmila Talmazan

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code