Rădulenii Vechi

0
18

Este frumos şi plăcut cuvântul „plai”, dar fiecare îl înţelege în mod diferit. Pentru unii înseamnă ţară, meleag, mamă, dar pentru mine este chiar localitatea mea. De aceea am și acceptat cu plăcere propunerea redacţiei de a povesti despre satul meu de baștină. Chiar la intrarea în sat, se ridică falnic către cer un monument care parcă ne spune „Bine aţi venit în Rădulenii Vechi!” Rădulenii Vechi este situat în zona de nord a Republicii Moldova, la o distanţă de circa 10 kilometri de centrul raional Florești. Prima menţiune documentară a satului ţine de anii 1772-1773, când în Moldova a fost efectuat un recensământ al populaţiei. În acele timpuri, localitatea avea doar câteva case, iar numărul locuitorilor săi nu depăşea 50 de persoane. Astăzi, conform ultimelor date, satul are 1560 de locuitori. În Rădulenii Vechi activează Gimnaziul „Petru Lucinschi”, în care îşi desfăşoară activitatea în jur de 20 de profesori şi învăţători, iar contingentul de elevi este de doar 130. Cam puţini… În centrul satului se află Casa de Cultură, un edificiu impunător, cu două nivele. Aici au loc numeroase activităţi culturale și artistice, spectacole impresionante consacrate tradiţiilor și obiceiurilor populare. Tot aici se află şi muzeul satului, deschis în 2007, care, până acum, a adunat o comoară întreagă – peste 700 de exponate, ce reflectă trecutul ţinutului natal. Biblioteca Publică se află tot în incinta Casei de Cultură. Este spaţioasă, dispune de trei încăperi și are un fond de peste 8700 de titluri. Deci, cărţi sunt, cititori de-ar fi!

„Biserica este o corabie, unde creştinii sunt izbăviţi de furtuna păcatelor”, spune părintele Gheorghe Ţurcanu. El primește cu braţele deschise pe toţi creștinii din localitate. La biserică ei își găsesc liniștea sufletească și puteri pentru a înfrunta greutăţile vieţii. Cei mai mici locuitori ai satului, picii, îşi au un loc al lor, multicolor – grădiniţa „Fluturașii”.

De ce Răduleni?

Demult, pe vremea ocupaţiei turceşti, ţăranii satului o duceau extrem de greu. Birul era de nesuportat și oamenii au început să se răscoale. De fiece dată însă, revolta lor era înecată în sânge… O tânără fată, pe numele Elena, a propus atunci ţăranilor să se unească, să se organizeze într-o oaste și astfel vor putea scăpa de robie. Turcii au aflat de îndemnul fetei şi au hotărât s-o omoare. I-au organizat o capcană, punând la cale o bătrână s-o ademenească la ea în casă și s-o convingă să înnopteze. Fiind obosită, tânăra a acceptat propunerea babei și s-a culcat să se odihnească puţin. Între timp, potera turcească a început să înconjoare casa. Calul Elenei, pe nume Radu, a simţit pericolul și a prins a necheza. Fata l-a auzit și, ieșind pe furiș din casă, a ajuns la cal și au fugit în grabă. La marginea satului însă a întâmpinat-o un grup numeros de oșteni turci. Fata a luptat cum a putut, dar, până la urmă, și ea, și calul ei au fost sfârtecaţi de săbiile dușmanilor… Numele Radu şi Elena, rostite împreună, au și format denumirea de Răduleni… Inspiraţi de această legendă, consătenii au ridicat un monument care să ne amintească mereu de acele vremuri îndepărtate.

Denis GROZA, cl. a IX-a, Liceul Teoretic „Miron Costin”, oraşul Floreşti

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code