Au aflat că sunt veri drepți cu câteva zile înainte de nuntă

0
186

Bogdan a știut că este un  copil abandonat. Dar pentru că părinții adoptivi l-au iubit ca pe propriul fiu, el n-a simțit niciodată nevoia să-și cunoască părinții biologici. Și mai știa că mama care i-a dat viață era studentă când s-a dezis de el la naștere, iar taică-său  a fost un  străin, care își făcea studiile la același Colegiu cu ea. A crescut la țară într-o familie frumoasă din centrul republicii. A avut o copilărie fără de griji. Părinții care l-au crescut i-au fost și părinți, și prieteni, și frați.

Absolvise deja facultatea când a început relația lui cu Natalia pe internet. Natalia se afla în Germania, iar Bogdan în Polonia. A fost un frumos început. Și-au deschis sufletele, și-au spus tot felul de lucruri. Natalia se trăgea de la  sudul republicii și se afla de 9 ani  la Berlin, plecase cu părinții. Tatăl ei era neamț de origine, născut într-un oraș din Rusia și familia se stabiliseră deja la Berlin. Iar Bogdan se afla de un an în Polonia în cadrul unui proiect de dezvoltare regională.

Distanța dădea farmec relației

Au urmat certuri și împăcări, multă implicare emoțională. Oricum distanța, până la urmă dădea un farmec aparte acestei relații. Vorbeau pe  Skype cu pasiune și emoție. Natalia avea 26 de ani și acel ceva pe care el îl căuta. Îi stârnea mereu curiozitatea. După mai bine de jumătate de an Bogdan, care era mai mic  cu doi ani decât ea, simțea  că s-a îndrăgostit de această fată pe care nu o văzuse  niciodată în realitate. Venea Crăciunul. Au decis să se întâlnească. Dar nu la Berlin și nici la Krakov, ci la Viena, orașul care la sărbătorile de iarnă pare desprins dintr-o poveste. Așteptările lui Bogdan nu i-au fost înșelate. Când s-au văzut ochi în ochi, s-au plăcut și mai mult. Fata era frumoasă, zveltă, avea obrazul rumen și ochii verzi ca ochii lui. Și flăcăul nu era de lăsat: înalt, lat în spete, cu o ținută impecabilă. Manifestarea dragostei și tandreței începută pe net s-a desfăcut ca un trandafir. Scânteia s-a aprins. S-au îndrăgostit foarte tare amândoi. Au trăit la Viena trei zile de vis. Atmosfera elegantă a orașului de pe Dunăre era în ton cu sufletele lor. Au străbătut centrul  de un farmec aparte cu trăsura. Au admirat faimosul Târg de Crăciun din imediata apropiere a primăriei peste care pluteau arome de vin fiert, ciocolată, scorțișoară. Au mers la Palatul Shonbrunn unde răsunau colinzi și muzică vieneză. Iar pe tarabe tot felul de dulciuri, castane coapte, băuturi tradiționale. În această lume de basm Bogdan i-a făcut pe viu declarație de dragoste Nataliei, spunându-i că ceea ce simte este mai presus de cuvinte, e prea intens și de neînțeles  pentru el, pentru că nu l-au mai încercat niciodată astfel de fiori. Și ea i-a spus că se  simte copleșită de stările care dau năvală în sufletul ei. Cel mai greu le-a fost, când s-au văzut goi în pat. Natalia era virgină. Dar totul a decurs de la sine și a fost frumos până la urmă…

Glasul inimii șoptea duios iubirea

Se găsiseră unul pe altul și erau fericiți. Inima lui bătea pentru ea necătând la distanța de sute  de kilometri care îi despărțea. Au început să se vadă de două-trei ori pe an. Se iubeau enorm, sincer. Cu iubire, voință și încredere această relație la distanță a durat trei ani. Se cunoșteau deja destul de bine. Își dădeau seama ce-i place și ce nu-i place celuilalt. Chiar în ziua, când marcau mica aniversare a relației lor, Bogdan a făcut pasul cel mare – și-a cerut iubita în căsătorie. A făcut-o pe plajă, la mare. Momentul s-a produs la căderea unei frumoase nopți de vară,  cu lună plină. În timp ce iubitul a îngenuncheat și a scos cutia cu inelul, deasupra lor, spre cer se ridicau lampioane zburătoare cu dorințe și gânduri frumoase. „Da!” a fost răspunsul ei și trupurile lor s-au scufundat în mare. Momentul a fost plin de magie, i-a plăcut foarte mult Nataliei. Bogdan avuse mari emoții. Nu știa care avea să fie  răspunsul ei. Acum, nebun de dragoste, își săruta iubita în mare. Visul i se împlinise. Chipurile lor se  acopereau cu stropi de mare și stropi  de fericire. Au ieșit din apă, ținându-se  de mână. Luminați de razele Lunii,  bărbatul și-a ridicat femeia visurilor sale în brațe și așa, cu ferestrele  sufletului deschise larg, a dus-o până la hotel. Glasul inimilor lor șoptea duios iubirea. Era limpede că sunt  făcuți unul pentru altul.

Viața bate filmul

După această vacanță de neuitat, Bogdan s-a mutat la Berlin. Natalia rămăsese  însărcinată. Nunta  au decis să o facă la țară, în Moldova, după tradițiile și obiceiurile moldovenești. În timpul pregătirilor de nuntă părinții lui Bogdan și-au cunoscut nora, au făcut cunoștință cu cuscrii. Potențialii socri mari s-au pregătit de această întâlnire ca  de o adevărată sărbătoare. Zile în șir mama lui Bogdan a copt tot felul de prăjituri, cozonaci cu nucă, a pregătit  bucate reci și calde, așa încât întreaga casă plutea într-un răsfăț de arome apetisante. Așezați cu toții în jurul mesei, după câteva pahare de țuică, date peste cap, cuscrii au dezlegat sacii cu amintiri și povesteau despre câte în lună și în stele. Mama lui Bogdan începu: „ Nouă nu ne-a dat Dumnezeu copii, dar ni-i doream ca orice părinți. Când ne hotărâsem să înfiem un copil, într-o noapte am visat că a venit o lumină mare la geam. M-am trezit și vedeam acea lumină în curte. Dimineața, vecina care lucra asistentă medicală la spitalul raional mi-a spus de copilașul abandonat. Când m-am dus și l-am văzut cât de frumușel era, am zis, iată și lumina care mi s-a arătat noaptea. Am făcut tot ce a trebuit ca să-l înfiem, să fie al nostru. Iată tot așa ca acum m-am pregătit și atunci când l-am adus acasă pe Bogdănuț. Era o toamnă la fel de frumoasă.  Băiatul nu era botezat și nu avea nici nume. Se născuse mititelul, dintr-o greșeală a unei studente, care se încurcase, cică, cu un african, ce învăța împreună cu ea la Colegiul Agricol din Țaul. Copilul nu s-a născut  negru, îi seamănă ei”.  La auzul acestor vorbe, mama Nataliei a tresărit, fața i s-a îngălbenit, apoi s-a înroșit. S-a ridicat în picioare și, privind  spre icoana de pe perete a strigat ca mușcată de șarpe: „Dumnezeule! Ce facem noi?! Copiii aceștia sunt  verișori drepți!”  Apoi, tremurând toată, după o pauză, a continuat pe un ton mai liniștit: „Mama lui Bogdan a fost sora mea, Dumnezeu s-o ierte!  Noi am crescut șase copii la părinți. Ea era cea mai mare. Din familie am știut numai eu că e gravidă. Am sfătuit-o să întrerupă sarcina. Termenul era mare și nu s-a putut. Atunci i-am zis: „îl vei  naște și-l vei lăsa și tu la  spital, poate se va găsi vre-un creștin să-l crească.”  Așa a și făcut. După aceea a plecat în Crimeea. Acolo s-a căsătorit. A murit pe masa de naștere după ce a născut un copil mort. Abia atunci le-am spus părinților povestea ei. Ne-am dus  la spital să ne interesăm de soarta copilului. Ni s-a spus că e pe mâni bune. Și noi ne-am liniștit. Copleșiți de sărăcie și probleme nu  l-am mai căutat. Mama  cu tata au trecut la cele veșnice, iar eu  tot mă  gândeam să-mi fac timp să-l caut pe fiul surorii, dar iată că timpul a venit fără să-l caut…”

Trec peste detalii și  vă spun că nunta a avut loc. Copilul s-a născut sănătos, iar Natalia și Bogdan își trăiesc povestea lor de dragoste mai departe. Locuiesc și muncesc în Germania.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code