Fetelor, voi nu glumiți, fiți atente la iubiți

0
108
Foto: https://fasingur.info

Anișoara este o tânără drăguță, plină de vise și speranțe. Are 33 de ani, e divorțată și visează la o casă modestă în care să se simtă confortabil alături de Sofia, fiica sa de 11 ani. Greutățile cu care se confruntă zi de zi sunt destul de mari. Pe lângă lipsurile materiale mai suferă și de o boală pe care nimeni nu și-ar dori-o și nu și-o dorește. Cu 5 ani în urmă a fost infectată cu virusul HIV. Duce un mod de viață normal, nu i se citește boala pe chip și nu face o dramă din suferințele ei. A decis  să-și facă publică povestea.

S-a născut dintr-o dragoste mare

Dar s-o începem cu începutul. Anișoara s-a născut dintr-o dragoste mare într-un colț de țară din centrul republicii. Maică-sa, crescută la orfelinat, era la 18 ani de o frumusețe răpitoare. Avea părul negru, făcut inele, ce năvălea în șuvițe cârlionțate pe umeri și pe spate, ochii verzi pătrunzători,  o talie foarte subțire și, în general, un corp atât de perfect, de parcă ar fi fost sculptat de cel mai iscusit sculptor de pe pământ. Taică-său când a văzut-o, inima i s-a aprins și era gata să-și dee și sufletul ca să fie cel ales de frumoasa domnișoară. A fost printre norocoși, domnișoara l-a ales. Și el, nebun de dragoste, a dus-o acasă la părinți. Dar părinții, oameni înstăriți, când au aflat că viitoarea noră e crescută la casa de  copii, au  strâmbat din nas. Împotriva voinței lor, tinerii și-au înregistrat căsătoria. Însă nu a fost o căsnicie de durată, a ținut numai 5 ani. Nemaiputând suporta sâcâielile și vorbele grele, ce i le arunca soacra zilnic, într-o dimineață tânăra soață și-a strâns lucrurile într-o geantă, a luat-o pe Anișoara de mânuță și a plecat pentru totdeauna din casa, ce-i adusese mai multă amărăciune decât bucurie.

Un dor se duce, altul vine

Ajunsă la gară stătea tristă, abătută, rătăcită și se gândea în care direcție s-o apuce, când de ea s- a apropiat cel care avea să-i devină al doilea soț și cu care convețuiește până în prezent. Femeea și-a deschis sufletul în fața lui. Bărbatul, bun la inimă, milos, cu intenții serioase a căzut în genunchi și i-a cerut mâna în văzul tuturor chiar acolo la gară. În aceiași zi a adus-o la casa lui de la nordul republicii. Anișoara avea patru ani atunci. Tatăl vitreg a lipit-o de inimă din primele clipe de cunoștință. Peste un an a venit pe lume Lucica, sora Anișoarei. Fetele creșteau ocrotite de dragostea părinților la adăpostul gândurilor  bune.

Tatăl vitreg o iubea pe Anișoara ca pe propriul lui copil. Iată ce spune ea despre el:

„Tatăl meu de-al doilea mi-a fost și-mi este ca un tată adevărat. Nu a făcut niciodată diferența între mine și sora. Poate chiar mai multă atenție îmi acorda mie. Eu eram băiatul tatei. Mergeam cu el peste tot: și în câmp, și la reparația mașinii, și la făcut curat prin curte. De la el mi se trage dragostea față de pământ și de munca fizică prin jurul casei. Eu sunt mai altfel decât alte femei. Pregătirea bucatelor și ordinea prin casă le fac din datorie, nu din plăcere. Îmi place mai mult să muncesc pe  afară…”.

Timp de 16  ani tatăl biologic nu a venit niciodată să o vadă. Era supărat  că fosta soție, adică mama Anișoarei, s-a grăbit să se recăsătorească, plecând de  acasă fără să-l pună la curent.

Revedere cu tatăl biologic după 16 ani

Anișoara era studentă în anul IV când și-a pus în  gând să-l caute. A făcut-o pe ascuns ca nu cumva să -l jignească pe tatăl vitreg. Într-o zi de pimăvară  a pornit spre centrul republicii. L-a găsit pe cel căutat  fără prea mare efort. Adresa o avea de la maică-sa. Întâlnirea a fost emoționantă. Tata cu lacrimi în ochi și-a îmbrățișat fiica: „Ce mare și ce frumoasă te-ai făcut, draga tatii! Ți-am dus dorul mereu, dar nu mi-am putut călca pe inimă să vin să te văd. Aș vrea să restabilim relația, să ne vedem de acum încolo cât mai des cu putință”. Și au început să se întâlnească mai des. Într-o zi a telefonat-o și a chemat-o la el. Fata tocmai trecea prin niște momente de tristețe. Iubitul cu care se cunoștea din copilărie o  părăsise. Plecat la muncă peste  hotare ca să câștige bani pentru nuntă s-a încurcat cu o altă fată pe care a lăsat-o gravidă și astfel s-a văzut nevoit să se căsătorească cu ea. Și ziceam că tatăl biologic o invitase pe Anișoara la el. Fata s-a dus. L-a găsit, făcând reparații în apartament, ajutat de un tânăr. „Uite ce băiat bravo mă ajută! Ar fi bine să stabiliți o relație”, i-a zis tatăl. Anișoara s-a uitat la el, apoi la băiat. Băiatul avea înfățișare plăcută: înalt, subțire, cu ochii negri și părul castaniu. Au făcut cunoștință. Îl chema Liviu și era cu patru ani mai mare decât dânsa. Nu avea nicio ocupație, dar se pricepea bine în construcții. Venea dintr-o familie de oameni simpli. Mai avea o soră și un frate geamăn. Deși băiatul nu a trezit în inima ei fiori, după trei luni  s-au  căsătorit. „Am făcut-o mai mult ca să-i demonstrezi fostului iubit, că nu eram fată de lepădat. Și m-am mai gândit că Liviu e un băiat deja copt, dacă eu nu-l iubesc măcar el o să mă iubească. Dar după ce l-am cunoscut mai bine, am înțeles că e gol pe dinăuntru”, continuă firul poveștii Anișoara.

Păruirea curvelor

După un an de căsnicie s-a creat o situație foarte des întâlnită în cupluri. Odată cu venirea pe lume a copilului,  au început neînțelegerile.  Păreri contradictorii, opinii diferite, certuri. Socrii le-au dat o casuță la amândoi frații gemeni. În jumătate  de casă locuia tânăra familie, în cealaltă fratele geamăn care nu era căsătorit. Anișoara se dedica familiei. Făcea și lucrul în casă și lucrul pe afară. Liviu a început  să lipsească nopțile de acasă. Într-o zi i-a zis soției: „Cu tine nu este interesant. Tu nu servești nici vin, nici bere, nici rachiu…” și  a ieșit din casă. A venit tocmai după trei zile. Anișoara nu știa pe unde a hoinărit. Dar tot mai des auzea gălăgie peste perete în locuința fratelui geamăn. Așa au trecut aproape patru ani. Între timp tânăra mamă s-a angajat la un ONG. Banii câștigați nu-i declara acasă, dar îi transfera pe contul său bancar. Sofia creștea. Ea o ducea  la grădiniță, ea o aducea acasă. Iar Liviu se îndepărta tot mai mult de familie, tot mai des lipsea de acasă. Într-un amurg, cum stătea ea îngândurată și privea pe geam și-a văzut soțul și fratele geamăn mergând la braț cu două târfe binecunoscute în orășel. Erau „aghezmuite„ binișor. Se apropiau de poartă. N-a trecut mult timp și peste perete a început  cheful. Liviu de trei zile nu dase pe acasă. Anișoara povestește: „Turbam nu alta. Ce să fac? S-o las singură pe Sofia în casă? Nu! M-am dus la socri cu fata de mână și le  spun ce-i  „cozul”. Mama soacră îi lua apărarea lui Liviu zicând că doar frate- său necăsătorit se distrează cu desfrânate. Eu atunci am lăsat-o pe Sofia la ei și m-am întors acasă înfuriată. I-am zărit de  departe pe frați, intrând în magazin. Se duseseră după mâncare și băutură. Repejor m-am apropiat de ușă.  Am bătut așa cum auzeam eu de peste perete că bat ei. Curvele mi-au deschis. Au făcut ochii mari, când m-au  văzut. Fără prea multă întroducere am trecut la atac. Le-am  flocăit bine, numindu-le cu cele mai urâte cuvinte. Apoi  le-am  scos de păr pe rând afară. Pe una  am  scos-o desculță și așa a și plecat. Era iarnă. În timp ce am ieșit cu a doua păruind-o, au apărut la orizont și Don Juanii. Și ca să vezi nedreptate!  Liviu în loc să fie de partea mea, i-a luat apărarea ei…”

A plecat de la trădător

Anișoara plângea. Se afla într-o stare de profundă disperare, frustrată, umilită. Deși e o fire puternică, în acele momente se simțea neputincioasă să se ridice deasupra acestei situații neașteptate. Ea care nu a înșelat, nu a fost amantă, își dorea să fie tratată cu corectitudine. Cui să i se jeluie? Îi era rușine să-i spună mamei sale până unde s-a ajuns. Credea că după acest incident, soțul își va schimba comportamentul. Dar n-a fost să fie, el continua să meargă pe alăturea cu drumul. Iar ea se simțea tot mai singură, tot mai neiubită, tot mai înjosită. Credea că venind în orășelul tatălui biologic va avea un sprijin și din partea lui. Așteptările însă i-au fost spulberate. Soția tatălui, o femeie rea, certăreață și obraznică i-a interzis să se mai întâlnească cu fiica. Cu Liviu tot mai rar împărțeau patul. Nu mai avea  nicio atracție față de el, dar nici el nu o trata cu afecțiune, așa cum și-ar fi dorit.  Uneori în nopțile lungi de iarnă, își mai dorea și ea o mângâiere, o mână de bărbat adormită pe sânul ei. El, însă nu demonstra prea multă fantezie în dragoste, își satisfăcea instinctul sexual și pleca să se culce în alt pat. A răbdat Anișoara câteva luni și în primăvară i-a spus: „Căsnicia noastră e compromisă. Nu mă mai pot lăsa călcată în picioare. Plec la părinții mei. Din tot ce am agonisit împreună în acești ani, îmi iau doar mobila”. Chiar a doua zi i-a sunat unui șofer cunoscut  din satul părinților. Acela a venit, au încărcat mobila și ce mai aveau  de luat și până în seară s-a întors acolo unde a crescut și unde lăsase multe amintiri frumoase. S-a instalat cu Sofia în căsuța veche a străbunicii. Sofia avea 4 ani, exact atâțea câți avea ea când maică-sa s-a despărțit de tatăl său. Doar că mai departe drumul Anișoarei nu se aseamănă cu cel al mamei sale.

Năpasta

Tânără, zglobie, grijulie, cu o inimă mare, Anișoara a luat viața de la capăt. Din economiile, ce le făcuse și-a ajutat o verișoară bolnavă de cancer, a ajutat-o  pe soră-sa, care tocmai născuse, le-a mai dat părinților. Deprinsă să ducă o viață activă, s-a implicat în niște proiecte mici, finanțate din fonduri  europene. Le-a câștigat. A deschis un magazin de produse alimentare. Ușor-ușor lucrurile se așezau așa cum își dorea. Peste puțin timp a venit și Liviu în sat, promițând ca va fi un tată și un soț exemplar. Anișoara l-a primit. Dar n-a trecut mult timp și magazinul lor a dat faliment, nu a putut rezista concurenței nesănătoase. Soțul a început din nou să consume alcool,  să aducă prieteni de pahar acasă, să se ia la bătaie cu ei după discuții aprinse, iar uneori mai ridica mâna și la  soție. Și atunci părinții i-au zis: „Rupe-o cu el odată și pentru totdeauna! Du-te și dă la  divorț! Cât o să-și bată joc de tine și de noi!”  Anișoara a intentat proces de divorț. Iar el a plecat la câștig în Rusia împreună cu socrul și fratele geamăn. Divorțul s-a pronunțat în lipsa lui. Tocmai nimerise în spital cu pneumonie. Când i s-au făcut analizele de laborator i s-a spus că testul HIV a ieșit pozitiv. Au repetat testul de patru ori- același rezultat. Tatăl adoptiv i-a telefonat imediat Anișoarei și i-a zis: „Vreau să-ți dau o veste tristă. Știu că ești o ființă puternică și cred că o s-o poți primi. Soțul tău este infectat cu SIDA. Du-te și fă un test și vezi  cum stau lucrurile la tine!”. Nu știa ce să creadă. S-a dus. Domnul doctor i-a spus foarte calm: „Da, sunteți infectată! Dar aceasta nu-i cea mai mare tragedie. Va trebui să urmați sistematic un tratament și să încercați să vă bucurați de viață”. Femeia povestește: „Nu-mi venea să cred. Am făcut al  doilea, al treilea test, s-a confirmat. A fost un șoc! A fost tare dureros! Nu voiam să vorbesc  cu nimeni despre ce mi s-a întâmplat. Plângeam nopțile ca să nu mă vadă Sofia, care slavă Domnului, e perfect sănătoasă. Nu  aveam gust de mâncare. Slăbeam văzând cu ochii. De la 55kg ajunsesem la 40kg. Mă întrebam, de ce trebuia să mi se întâmple anume mie? Eu, care niciodată nu am servit băuturi alcoolice, nu mi-am permis vreo aventură pentru că așa m-au educat părinții, de ce tocmai eu am căzut în capcană?! Mamei nu-i spuneam. Ea vedea că mă usuc și mă întreba ce am, iar eu îi răspundeam că e din cauza divorțului, că am rămas fără de lucru, că de curând fetița trebuie să meargă la școală, iar eu nu am un apartament la oraș pentru că vreau s-o dau la liceu etc. Ea ca mamă înțelegea că rădăcina se trage din altă parte. Într-o zi i-am spus surorii. Am plâns de dădea inima din noi câteva luni. La un pahar de vin, tata care se întorsese de la Moscova i-a spus și mamei ce s-a întâmplat. Jalea era și mai mare…”.  Anișoara a suferit vreo jumătate de an, apoi  și-a acceptat statutul și și-a luat destinul în mâni, chiar dacă rudele  au început s-o ocolească. Nu poate uita cum  bunică-sa i-a dat să mănânce din  farfurie și cu furculiță de unică folosință, temându-se nu cumva s-o infecteze, sau cum nu o lăsa să sărute icoanele în biserică și încă multe altele…  A început să studize literatură, s-a înscris într-o asociație obștească a bolnavilor SIDA, făcând  voluntariat. În prezent este președinta acestui ONG cu salariu. Liviu, care niciodată nu-i oferea flori, venise cu flori și cadouri pentru fetiță, încercând să-și ceară iertare. Anișoara, care era deja destul de informată despre infecția HIV, l-a luat de mână și l-a dus la medic. Medicul i-a prescris  tratamentul, iar ea  l-a rugat frumos să-și caute de drum și s-o lase în pace. „I-am zis dacă vrea să ajute fiica, să se întâlnească cu ea, nimeni nu-i interzice, dar să mai convețuiesc cu el i-am spus că nu vreau.  Relația mea cu el este ca cea a profesorului față de elev. Îi spun la telefon, sau când ne vedem ce să facă în aspect de sănătate. Sunt mult mai informată decât dânsul și mai responsabilă  de sănătatea lui…”.

Năpasta, după cum v-ați dat seama, a venit de la desfrânatele pe care Anișoara le-a scos de păr din casă și care  au mai infectat încă vreo 12 bărbați, inclusiv și pe fratele geamăn al lui Liviu. Tatăl lor când a aflat că feciorii lui poartă această pecete  nu și-a mai revenit din starea de șoc, peste două zile  a închis ochii pentru totdeauna. Anișoara susține că infecția HIV e mai ușor de suportat decât diabetul zaharat, de exemplu,  numai dacă respecți cu  strictețe sfaturile medicului. Tratamentul ei constă dintr-o  singură pastilă pe zi pe care o ia înainte de culcare. În funcția pe care o deține ajută  alți oameni să depășească șocul prin care trec atunci  când află că au HIV. În rest duce un mod de viață normal, înfruntând lipsurile materiale. E mândră de fetița ei care este eminentă la învățătură și care are rezultate bune și la școala de muzică. Studiază pianul. Visează s-o vadă pe culmile fericirii sub toate aspectele. Și mai visează să întâlnească și ea un suflet care s-o iubească și pe care  să-l iubească, să-și întemeieze o familie, să aibă și ea un cuib al ei în oraș. În organizația lor are mai multe exemple de cupluri fericite, nu neapărat infectați amândoi.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code