DESCULŢI, PE GHEAȚA DESTINULUI

0
27

Elevii de la liceele şi colegiile din Soroca au avut parte de o lecţie de istorie zguduitoare. Au stat grămăjoară, cu sufletul la gură, în Sala de la Colţ a Muzeului de Istorie Soroca atenţi la ce le-au povestit  Ludmila Cojocari, Virgiliu Bîrlădeanu, doctori în istorie de la Institutul de Istorie al RM, Nicolae Bulat, directorul muzeului. Ultimul a şi moderat acţiunea de deschidere a expoziţiei „În cătuşele Siberiei”, care cuprinde un vernisaj de fotografii şi povestiri ale copiilor-victime ale deportărilor staliniste.

– Fiecare panou prezentat este istoria  unei familii în deportare adunate de către cercetători  timp de cinci ani, – a povestit Nicolae Bulat.

– Mulţi dintre acei copii  duşi la capătul lumii erau mai mici decât DVS, mulţi nici nu au ajuns… I-am întrebat ce fel de bucurii aveau? Erau puţine. Un bătrânel şi-a amintit că a primit într-un an de Crăciun drept cadou un.. morcov şi s-a bucurat foarte mult, cineva o linguriţă şi o străchinuţă… Autorităţile au umplut cu aceşti copii imperiul sovietic. Chipurile din fotografii povestesc despre înfometare cronică, chinuri, frig… Eugeniu Candu avea numai 6 ani. În toată ziua  făcea spre şcoală pe jos câte 6 km încolo şi 6 km înapoi prin taiga. Alexandru Năstase din c. Văleni, Cahul ne-a povestit că mama lui a plâns de dor pentru ceilalţi copii rămaşi acasă până a murit… Mai multă informaţie găsiţi în „Arhivele Memoriei” cu studiu de caz şi arhivă de fotografii, dar ele nu-s suficiente pentru ceea ce a fost atunci, de aceea le-am completat cu arhive „vii” din satele noastre. Noi suntem 3 echipe de cercetători. Proiectul include cercetări în centrul, nordul şi sudul republicii, – a povestit dna Ludmila.

– Doar apropiindu-ne de oamenii care ne-au povestit ore, zile întregi ne-am dat seama de adevărata tragedie prin care a trecut poporul nostru. Cei deportaţi nu au înţeles nici întorcându-se de ce au fost surghiuniţi. Ajungând acolo munca nu era cel mai mare chin pentru ei. Ce i-a chinuit erau foametea, frigul şi dorul de casă. Puterea sovietică i-a distrus, lichidat, deportat.  Mai mult de 3 mii de oameni pe atunci au fost împuşcaţi aici, în Moldova, dar nimeni nu ştie unde-s mormintele lor. O femeie şi-a aruncat pruncul în Volga – să nu se chinuie, sărmanul. Dar cei care au supravieţuit poartă un mesaj optimist, – a menţionat Virgiliu Bîrlădeanu.

Toate aceste fotografii şi textele reproduse şi-au găsit locul într-o carte pe care cercetătorii le donează elevilor, profesorilor din toată republica. Au primit cărţi cu autografe şi copii, profesorii din Soroca.

D-l Bulat l-a prezentat auditoriului pe Alexei Spoială din s. Cureşniţa care a fost deportat în reg. Curgan având doar trei luni jumătate. A povestit şi despre viaţa scurtă, dar tragică a unui băiat talentat pe nume Virgiliu Mironov, deportat în 1941. Pe drum spre Siberia s-a pierdut. Maică-sa l-a căutat un an de zile şi l-a găsit într-un orfelinat de copii. Băiatul s-a stins degrabă din viaţă, dar rudele au păstrat o amintire despre el – un caiet cu poezii care a devenit exponat al arhivei muzeului din Soroca. Nu s-a păstrat vreo fotografie de-a băiatului, dar spre bucuria directorului muzeului, se pare, ea va fi recuperată, ceea ce va constitui, cu certitudine, subiectul unui articol aparte.

 – E o temă care cutremură, – s-a expus Ana Bejan, profesoară, fost prefect de Soroca. – Dragi profesori! Faceţi cu copiii câteva lecţii la această temă, pentru ca copiii să cunoască – a fost o politică orientată să ne distrugă ca neam! Ce poate fi mai cutremurător decât tragedia unor copii inocenţi!?

D-ei s-a închinat în faţa  cercetătorilor pentru ceea ce fac…

În final Ludmila Cojocari i-a îndemnat pe elevi să stea de vorbă cu bunicii, oamenii înţelepţi ai satului despre aceea cum a venit peste noi administrarea sovietică, cum au fost duşi aceşti copii la capătul lumii, cum au venit înapoi şi erau trataţi ca copii ai gulagului? Ei au trăit adevărate traume. În spatele lor stă multă durere.

… Elevii s-au împrăştiat după manifestare  în tăcere, emoţionaţi. Mulţi dintre ei au plecat ţinând la piept câte o carte. Printre ei Adriana Guzun, elevă la Colegiul de Arte „Nicolae Botgros” care ne-a mărturisit:

– Chiar îmi voi întreba rudele ce ştiu despre deportări. Evenimentul de azi m-a impresionat foarte tare!

Marina Procopii, cl. a VIII-a, gimn. „Dumitru Matcovschi”:

– Am aflat nişte istorii strigătoare la cer!

Elena Ţârdea-Spinei. 

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code