Vasile şi Vasilică

0
180

Şi astăzi îmi imaginez cum Vasilică se rupsese din mâna bunelului şi alerga zburdalnic prin praful drumului. Căci pe aici trecuse multe maşini cu grâu, tractoare, combine şi pe drumul ce cobora spre Dubna se adunase mult colb.

– Vasilică! Ce ne-a zice mama?

– O să-i spun că şi mata vii acasă plin de colb.

– Da dar eu m-am deprins cu praful de pe câmpuri încă de pe când eram tractorist.

– Acum doar eşti director!

– Şi directorii mult praf înghit. Însă acesta e colb de leac, cu miros de pâine.

Trecuse încă un camion cu aur ţărănesc, învăluindu-ne cu un nor de praf.

– Mai vreai pe dealuri?

– Mai vreau, dar să fiu şef, – zise Vasilică.

Ne ajunse maşina directorului. Vasile Sochircă, satisfăcut şi fericit că nepoţelul de mic se trage spre sat a zis: „Hai să mergem la livadă!”. Vasilică devenise şi mai vesel. Pomii dăduse bine în rod şi merele roşii, gălbui, verzui de parcă îi făceau din ochi. Zise el atunci: „Mere dulci ca la bunelul pe lume nu-s!”.

Cu Vasile Ivanovici şi cu Vasilică am trecut şi pe la alte sectoare agricole. Băiatului îi era interesant, iar bunelului îi era atât de bine pe suflet, încât i se opreau noduri în gât.

Au trecut vreo trei ani de atunci. Bunelul a ridicat gospodăria în rangul celor fruntaşe din raion, iar nepotul a devenit şi mai ataşat faţă de glie. Nu se știe dacă va ajunge agronom sau inginer, dar lecţiile de omenie, vorbele înţelepte ale bunelului nu se vor şterge din memoria băiatului.

Duminică directorul gospodăriei agricole de la Dubna Vasile Sochircă îşi va sărbători ziua de naştere. Oare cu ce surprize va veni Vasilică?

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code