În cătușele Siberiei

0
54

Copilăria este una dintre cele mai frumoase perioade ale vieții omului. Amintirile ei dau aripi și trezesc nostalgii la orice vârstă. Dar ce poate fi mai trist decât o copilărie distrusă pe nedrept de un sistem politic atroce, criminal și neîndurător, nici chiar în fața unor ființe inocente și nevinovate ca copiii?

În vara anului 1949 ca urmare a desfășurării operațiunii ”Sud” au fost deportați 35796 de basarabeni, dintre care 11889 de copii! Mulți dintre ei despărțiți de părinți, au îndurat foame, frig și înstrăinare…

”Nu era nimic, nici oameni, nici case. A fost o fâșie, era un loc tăiat de pădure, și am pus corturi. Eu știu că am fost chinuită și osândită. Ne culcam pe scânduri, nici tu țol, nici tu… nică absolut, pe scândura goală…” (Parascovia Ciolici deportată din s. Vatici, r-nul Orhei în 1949).

”… În vara anului 1944, în luna august, când mama nu mai putea merge fiind hemesită de foame îndelungată, eu am fost trimis la treierat mazăre acolo pe loc, în colhozul ”Iromov”. La amiază am dat fuga acasă să o văd pe mama și să-i duc pe ascuns un buzunar de mazăre… La poartă am fost oprit de comandantul Nor din NKVD, m-a arestat, m-a dus la cârmuire, m-a pus și-am deșertat mazărea din buzunar, mi-au cântărit-o – 800 gr., m-au dus cu revolverul din urmă, desculț și-n zdrențe. Și m-au întemnițat în închisoarea din Pudino.” (Alexandru Pripa, născut în s. Pelinia, jud. Bălți.)

”Între copii… am fost mai mult bătut decât băteam… Cum te prinde unul striga ”Ура! Я поймал врага народа!” Altul spunea: ”Бей врага народа!”. Și mă băteau, mă băteau până când veneau sânge sau îmi striveau nasul sau buza…” (Dumitru Doneadeportat la vârsta de 5 ani, din s. Taraclia de Salcie , r-nul Cahul).

”În 1953, știu că a murit Stalin. Am să mor și am să țin minte. A pus radioul învățătoarea ceea deasupra ușii și zice: ”Când o să cânte imnul, să știți că o să-l îngroape pe Stalin, acesta-i conducătorul nostru…” Dar eu, când cânta ”pohoronîi marș”, zic: ”Bată-l pustiul! Cum m-a adus pe mine în Siberia, numai eu știu…” și încep a boci. Învățătoarea vine și mă bate pe umăr: ”Вот молодец! Благодарность!” Ceilalți nu plâng, dar tu plângi…” Ea nu știa de ce plâng eu! Eu plângeam, că m-a adus Stalin acolo, dar ei aveau o jale mare, că a murit conducătorul țării. Mi-au dat și ”Благодарность” că am plâns, dar eu de jalea mea plângeam. (Viorica Rotaru, deportată la vârsta de 11 ani în reg. Kurgan, URSS).

Toate acestea și multe alte mărturii cutremurătoare sunt culese și tipărite în ”Exercițiul Memoriei”, editori: Elana Postică și Ludmila D. Cojocari, Chișinău, 2018, carte lansată joi, 17 ianuarie 2018, în incinta Muzeului de Istorie și Etnografie Soroca. În cadrul evenimentului a avut loc sesiunea, care a cuprins vernisajul expoziției ÎN CĂTUȘELE SIBERIEI și donație de carte. Cine-și uită trecutul, riscă să-l repete…

Istoricul Virgil Bârlădeanu, editorul cărții lansate – Ludmila D. Cojocaru și directorul Muzeului de Istorie, dl. Nicolae Bulat au vorbit auditoriului format din soroceni, elevi și profesori, despre deportarea copiilor basarabeni în lagărele de concentrare sovietice, în perioada 1040-1941 și 1944-1953. S-a vorbit adevăruri care provoacă fiori și încă mai dor pe cei ce au îndurat calvarul deportărilor…

Printre cei prezenți a fost și un invitat special – domnul Alexei Spoială din s. Cureșnița, r-nul Soroca, care a fost deportat în Siberia la vârsta neîmplinită de 4 luni. Organizatori: Muzeul Național de Istorie din RM, Institutul Patrimoniului în parteneriat cu Muzeul de Istorie și Etnografie.

Impresii ale celor prezenți la sesiune și alte informații de la eveniment, citiți în numărul viitor al ”Ziarului Nostru”.

 

Ludmila Talmazan

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code