A plecat Generalul…

0
3478

Noi îl numeam Generalul Armatei de Plugari. Scriam, că el aude cum cresc plantele. El zicea, dacă nu credeţi, apoi să vă opriţi noaptea spre ziuă la un lan de porumb şi să ascultaţi cum tulpinile fac monoton – trosc, trosc, trosc. El era un salahor, un rob al Pământului, pe care nu l-a trădat nici până în ultima zi.
Alexei Florea a plecat.
Tare nu vroia să se despartă de oameni, dar boala nu l-a cruţat. I-a furat dragostea faţă de glie. S-a luptat pentru viaţă, nu a îngenuncheat, a căzut din picioare.
Alexei Efimovici de 36 de ani a fost în fruntea gospodăriei agricole, ce întruneşte trei sate sorocene – Vărăncău, Slobozia Vărăncău şi Slobozia Cremene, având în gestiune circa 3000 de hectare de terenuri agricole. După ce s-a produs reforma în agricultură a fondat, păstrând aceeaşi structură organizatorică şi componenţă SRL „Prietenia Agro”. Zicea, că trebuie să fie prietenie între cele trei sate şi oamenii de aici. E una din puţinele gospodării agricole, care nu a fost fărămiţată. Nu s-a distrus nimic, ci doar s-a modernizat, s-a dezvoltat. Şi s-a menţinut în fruntea agriculturii raionului Soroca. În 2018 tot pe primul loc a rămas. Numai că în scenă după menţiuni directorul nu a mai îndrăznit să se urce.
Alexei Florea era cunoscut în regiune şi în republică. La el se adresau după sfat, îi cereau ajutor, fiindcă el nu dădea greş când să semene, când să strângă roada, la ce adâncime să are, ce hrană să-i dee pământului.
Florea era bun, foarte cu cei buni şi sever cu cei ce nu făceau lucrul cum se cuvine. Florea era darnic pentru omul harnic şi „zgârcit” pentru leneşi. Era de ajutor pentru oamenii ajunşi în situaţii dificile. Pe el, însă, nimeni nu l-a mai putut salva.
S-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de Crăciun. Când oamenii se bucurau de Naşterea Domnului. Astăzi, însă, îl deplâng pe generalul armatei de plugari, pe unul din cei mai iluştri conducători agricoli, pe omul gliei, al spicului, al pâinii.
Ţarina a rămas văduvită fără el.
Fie-i ţărâna uşoară…

Înmormântarea va avea loc mâine, la ora 10:00, în satul Slobozia Cremene.

Natalia Vrancean, Boris Todirel.
„Ziarul Nostru”

Vă propunem ultimul interviu realizat de Ziarul Nostru cu Alexei Florea

Alexei Florea: „Eu aud cum creşte grîul”…

Alexei Florea s-a născut pe vremea războiului, în 1942, în satul Dubna, Soroca.

A învăţat tractorul la o şcoală profesională, a absolvit şi institutul agricol din Chişinău.

A muncit mecanizator, agronom-şef în colhoz, apoi şi la asociaţia raională de mecanizare şi electrificare a agriculturii. Din 13 martie 1982 se află în fruntea gospodăriei agricole în componenţa a trei sate – Slobozia Cremene, Slobozia-Vărăncău şi Vărăncău.

Era o dimineaţă de vară. Soarele abia răsărise. Ne-am oprit atunci la margine de lan. Nu se mişca nici un spic. Iar preşedintele zise „Ascultă! Auzi? Ce melodie!”.

Această simfonie putea s-o perceapă doar el, Florea.

„În 33 de ani vremurile s-au schimbat, iar Florea tot preşedinte a rămas.”

„Florea nu a „dezmembrat” satele, lanurile, edificiile, parcul de maşini. Toate se ţin „grămadă”.”

„Cînd îi este greu pe suflet merge la un cîmp frumos. Peste 20 – 30 de minute acest seans de terapie îl readuce în forţă.”

„Îi place să admire cum muncesc albinele, cum menţin ordinea, disciplina. Învaţă de la ele şi le poartă de grijă în mica sa prisacă.”

 

– Alexei Efimovici, mai ascultaţi cum creşte grîul?

– Zeci de ani şi, ca de un frumos cîntec popular, nu mă mai satur să tot ascult. Dar să auziţi porumbul cum creşte? Te opreşti pe înserate în lan şi se aude: „Poc! Poc! Poc!”.  Vă imaginaţi, la un hectar 70 de mii de plante emit aşa sunete, ce se contopesc şi se transformă într-o rapsodie. Apropo, pe noapte planta se ridică ca vreo zece milimetri.

– Lumea zice, că uneori v-a văd stînd pe cîmp în genunchi. Ce rugăciune spuneţi atunci?

– La răsărit de soare mă duc pe deal, mă pun în genunchi şi privesc de-a lungul cîmpului. În roua, care încă nu s-a luat, se observă strălucind firişoarele de buruiene, care pe parcursul zilei nu se văd.  Atunci iau decizia cum de procedat, ce operaţiune de întreprins. Căci buruienele cresc de 10 ori mai repede decît plantele culturilor agricole şi „mănîncă” toată hrana şi umezeala din jurul lor. Iată de ce stau în genunchi, „mă rog” de sănătatea plantelor, pentru o roadă bogată.

– De cîţi ani deja Vă tot „rugaţi”, aflîndu-vă la cîrma gospodăriei?

– De 33. Mai întîi era colhozul „Octombrie”. Apoi, cînd s-au început a schimba „valorile” politice, am ales alt nume – „Prietenia”. Fiindcă aşa au fost şi rămîn relaţiile între oamenii satelor noastre – Vărăncău, Slobozia Cremene şi Slobozia-Vărăncău.

– Acum suntem la început de alt an. Dacă să ne amintim, care din aceşti 33 au fost mai buni, sau mai „răi”?

– Anii toţi sunt buni, cînd ai în preajmă oameni cumsecade. Ca în acel cîntec rusesc – „У природы нет плохой погоды”-

Dar au fost şi perioade destul de dificile. Îmi amintesc de reformele în agricultură şi regret că nu s-a făcut privatizarea aşa cum ar fi trebuit. Noi am reuşit să rezistăm acelui „val”, cînd în sate se distrugea averea acumulată ani de zile prin munca multor oameni. De „sus” ne presau să împărţim şi pietrele, şi şuruburile. Am făcut aceste lucruri, doar pe hîrtie, de dragul reformatorilor. În ansamblu, însă, am păstrat averea şi pămînturile compact. În alte părţi, de situaţie, s-au folosit şmecherii, care au acaparat, pe preţuri de nimic, clădiri, maşini, tractoare, inventar.

Satele au devenit sărace, că „lideri” au fost aleşi persoane prea puţin iniţiate în agricultură şi organizarea proceselor tehnologice. Snegur a fost bun preşedinte de ţară, dar prea le-a permis multora să facă ce doresc. Astfel, privatizarea s-a transformat în acaparare.

Astăzi e mai uşor să vezi greşelile din trecut, dar ar fi bine să ne concentrăm forţele pentru a nu admite erori atît de grave în viitor.

– Totuşi, dacă revenim la acei ani, cînd toată lumea lucra la ea acasă, iar mai apoi s-au început hărţuielile. E o lecţie de strategie şi tactică. Vorbind în limbajul modern, de management.

– Eu cred, că noi am procedat mai corect, decît în multe alte părţi. Da, şi la noi vreo 50 de persoane din Vărăncău s-au desprins cu cotele lor de la gospodărie. Asta le-a fost dorinţa. Dar cei ce  pe urmă au încercat „marea cu degetul” în scurt timp au revenit, căci nu au fost pregătiţi să-şi lucreze pămîntul.

Să ne întoarcem la acele tactici de acţiuni deja e prea tîrziu. Altă „făină” astăzi  „se macină la moară”. Însă urmările reformelor nechibzuite se răsfrîng asupra nivelului de trai al oamenilor.

– Dle director, totuşi, care ani au fost cei mai reuşiţi în activitatea Dumneavoastră şi a colectivului ce-l conduceţi?

– Spre succese am mers pas cu pas. Iar apogeul a fost atins în anii 1986-1990, cînd aveam roade mari de fructe, se cultiva intens cea mai rentabilă cultură – tutunul. Apoi, după privatizare, au urmat vreo 2 – 3 ani de stagnare. Însă ne-am revenit, că am fost cu toţii un colectiv unit. De atunci ne menţinem pe poziţii, obţinem stabil roade înalte, ne dezvoltăm în ritmuri normale.

– E perioada mecanizării complexe a agriculturii. Iar la „Prietenia” se mai numără sute de „colhoznici”.

– Primul moment. Cu mecanizarea noi nu rămînem în urmă, ba chiar mergem mai bine ca alţii. În ultimii vreo 4 – 5 ani parcul tehnic a fost reînnoit la nivel de 80 la sută. S-au procurat maşini agricole în valoare de peste 25 milioane de lei. Anual, pentru dezvoltarea gospodăriei, investim cîte 15 – 17 milioane de lei, inclusiv pentru procurarea seminţelor, fertilizanţilor, chimicalelor de protecţie a plantelor.

Punctul doi. La noi, deşi toate procesele la cultivarea culturilor de cîmp sunt complet mecanizate, asigurăm cu locuri de muncă circa 300 de persoane. Aceştia, în majoritate, sunt antrenaţi la creşterea fructelor şi legumelor. Se procedează astfel pentru a menţine oamenii în sat, pentru a le asigura surse de trai familiilor lor.

– Şi în ce se măsoară aceste surse ce ţin oamenii acasă?

– Fondatorii gospodăriei noastre sunt persoane, care nu urmăresc un singur scop – să rupă o bucată cît mai mare din „mămăligă”. Fiindcă, în principiu, aşa ceva nu e posibil. Ei, inclusiv şi eu, avem stabilite salarii fixe. Specialiştii şi mecanizatorii sunt „legaţi” de rezultate. Ei, în afară de plata muncii, mai primesc adăugător, 5 procente din costul producţiei obţinute. Astfel, mecanizatorii cîştigă anual, în afară de producţie, 50 – 60 de mii de lei, iar unii chiar şi 100 de mii. Legumicultorii şi livădarii pe sezon cîştigă 25 – 30 de mii de lei. lunar se achită salariu peste 500 de mii de lei şi impozite în valoare de 150 de mii.

Noi ne străduim să excludem orice abatere de la lege. Toată producţia e la strictă evidenţă, totul se trece pe la cîntar şi prin contabilitate. Nu se ascunde nimic şi de nimeni. Cu partenerii de afaceri în bani numerar nu lucrăm – numai prin transfer.

– Oare e posibil aşa ceva astăzi cînd atîtea se aud despre diverse scheme de delapidări şi furturi?

– E posibil, dacă îţi poţi stăpîni „gusturile”. În capitalismul dezvoltat proprietarii se limitează la un profit de 3 – 5 la sută din realizări. La noi în ţară „stăpînii” doresc să obţină 50 de procente de profit. Dar aşa ceva e de scurtă durată. Iar în agricultură e riscant, e o catastrofă.

– Afaceriştii reuşesc şi aşa ceva. Ca la piaţă, după sistemul „cumpără-vinde”.

– Şi în sectorul agrar sunt persoane care ţin „la control” activitatea agenţilor economici. Dar sub influenţa lor cad cei mai slabi sau cei mai hrăpăreţi. Noi nu apelăm la „serviciile” intermediarilor, care obţin profituri mai mari decît însuşi producătorii. Apropo, în „lanţul” acesta de cumpărători şi vînzători, apoi, practic, numai producătorii conştienţi plătesc impozite reale la stat. Restul – unele derizorii, sau nu achită nimic.

– Dar ce zic specialiştii gospodăriei? Nu se simt limitaţi în acţiuni?

– Cu mulţi dintre ei muncesc de la începuturi. Şi dacă mă rabdă, chiar dacă le spun cîte o vorbă pipărată, apoi înseamnă că mă înţeleg, că  n-am spus-o cu gînd rău. Apropo, toţi conducătorii de brigăzi au studii superioare, care mereu îşi perfecţionează cunoştinţele. Fiindcă ei sunt „doctorii” pămîntului şi dacă plantelor le dai nu acel „medicament” sau nu acea „doză”, apoi totul e pierdut.

– Anul 2015 rămîne în istorie. V-a lăsat careva datorii?

– Referitor la agricultură nu aşi zice că sunt restanţe. Lucrările de cîmp au fost finalizate pînă la 1 noiembrie. Grîul pe 1000 de hectare e frumos. Însă la capitolul dezvoltare socială dorim să facem multe. Mi-e ruşine să recunosc, dar pînă mai an biblioteca din Vărăncău rămînea fără lumină electrică. Problema şi durerea cea mare a satelor noastre sunt drumurile. Acum, cu noul primar, Petru Boţoc, dorim să intensificăm lucrările de amenajare şi, în primul rînd, să implementăm un proiect de iluminare stradală.

– Domnule director, în 2015, care a fost şi anul caprei, aţi organizat o fermă de 100 de capre alpine, aduse din Austria. În acest an, al maimuţei roşcate, în ce aventură aţi dori să Vă avîntaţi?

– Să o termin, mai întîi, cea cu caprele. Dar să ştiţi, că nu am dat greş. E o afacere profitabilă. Deja sunt nu 100 ci 200 de capre. Dorim ca turma să ajungă la 350. Procesele la fermă sunt mecanizate. Instalăm o linie de ambalare a laptelui. Producem brînză de calitate. Pot să Vă mai spun că de la o capră se obţine zilnic pînă la 5 litri de lapte „de leac”.

Cu maimuţele, însă, nu m-am împrietenit. Sunt prea năzbătioase. Îmi este destul să văd la televizor cum oamenii se maimuţăresc.

– Suntem în perioada colindelor şi urăturilor, despre ce Vă amintesc aceste sărbători de iarnă?

– Despre copilărie, adolescenţă. Cînd prin sate colindau nu numai copiii, ci şi cete de oameni în vîrstă. Se aduna cîte o mahala, de bărbaţi şi femei şi cînd trăgeau o urătură sau o colindă de vreo jumătate de oră, apoi răsuna tot satul. Gospodarul îi punea la masă, îi ospăta. Că pentru el era o mare cinste. A doua seară colindătorii mergeau la altă casă. Şi aşa dura o săptămînă întreagă. Şi copiii ştiau colinde frumoase, nu de un singur minut. Eu n-am uitat nici astăzi din acele colinde şi urături.

Fiindcă suntem în perioada sărbătorilor, doresc să le adresez tuturor sătenilor noştri o iarnă cu zăpadă, o primăvară şi vară cu ploi liniştite şi la timp, o toamnă cu multă roadă. Să fiţi cu toţii sănătoşi, să aveţi bucurii de la copii şi nepoţi, pace bună şi înţelegere în familie, un trai vesel şi fericit.

Interlocutor Boris Todirel

                                                                                                              Ianuarie 2016

Алексей Флоря: „Я слышу, как растет пшеница”…

Алексей Флоря родился во время войны, в 1942-м,  году в селе Дубна, Сорока. Выучился  в профессионально-техническом училище на механизатора,  затем окончил сельскохозяйственный институт в Кишиневе.

Проработал трактористом, главным агрономом в колхозе, затем в районном объединение механизации и электрификации сельского хозяйства. 13-го  марта 1982-го года стал  руководителем хозяйства, состоящего из трех сел – Слобозия-Кремене,  Слобозия-Вэрэнкэу и Вэрэнкэу.

Было летнее утро. Солнце едва взошло. Мы остановились у края нивы. Не колыхался ни один колосок. Председатель сказал: „Слушайте! Слушайте, какая симфония!”. Эту симфонию  мог слышать только он,  Флоря.

Когда Алексею Флоря тяжело на душе, ему достаточно 20-30 минут побыть в поле и к нему возвращаются силы.

За 33 года времена поменялись, а Флоря остался, по прежнему, председателем.

Флоря сохранил все активы колхоза – машинно-тракторный парк.

Алексей Флоря любит наблюдать за пчелами, как они трудятся, как поддерживают дисциплину и порядок. Многому, очень многому учится у них.

– Алексей Ефимович, вы слышите, как растет пшеница?

– Десятилетиями не надоедает  слушать эту красивую песню.  А если бы вы услышали, как  растет кукуруза…  Останавливаешься у края нивы и слышишь: «Пок» Пок!». 70 тысяч растений издают эти звуки, которые сочетают вместе и превращается в рапсодию. Кстати, за ночь  растение поднимается примерно на десять миллиметров.

– Говорят, что иногда вас видят, сидя на поле на коленях. Какую молитву возносите, скажите на милость?

– На рассвете поднимаюсь на холм, становлюсь на колени и смотрю на поле. Роса блестит на стебельках  сорняков, которых  не видно в течение дня. Затем принимаю решение, как и что делать, ведь сорняки растут в 10 раз быстрее, чем сельскохозяйственные культуры и растения.  Вот поэтому и стою на коленях  – «молюсь» за здоровье растений и богатый урожай.

– Сколько лет  «молитесь» у руля хозяйства?

– 33. Вначале было колхоз «Октомбрие». Потом, когда они начали менять политику,  выбрали другое название – «Приетения». Потому что такими были отношения между людьми наших сел, такими и остаются – Слобозия –Кремене, Слобозия-Вэрэнкэу и Вэрэнкэу.

– Сейчас начало года. Скажите, которые в этих 33 были «лучше», которые  «плохими»?

– Все годы хорошие, когда вас окружают  порядочные люди. Как в той русской песни – «У природы нет плохой погоды». Да, были и достаточно сложные времена. Помню реформы в сельском хозяйстве и сожалею, что приватизацию провели  не так, как должно быть. Нам удалось противостоять этой «волне», когда в селах уничтожали богатства, накопленные годами  трудом и потом многих людей. «Сверху» давили на нас разделить и камни, и болты. Я сделал это, но только  на бумаге, ради реформы. В целом, сохранил всю недвижимость и земли. В других местах  этим воспользовались «смышлёные людишки», которые ухватили за  бесценок здания, автомобили, трактора, инвентарь. Села  обеднели,  избранные народом «лидеры» были слишком мало инициированы в сельском хозяйстве и организации сельхозпроцессов. Президент Снегур был хорошим президентом, но позволил людям слишком много свободы. Таким образом, приватизация превратилась в захват. Сегодня легче увидеть ошибки прошлого, но стоит сконцентрировать силы для того, чтобы избежать ошибок  в будущем.

– Тем не менее, если вернуться в те годы, когда обрабатывали свои земли в одиночку, а затем начали консолидацию. Это урок  стратегии и тактики, говоря на языке современного менеджмента.

– Мы повели себя лучше в этом смысле. Да, и в Вэрэнкэу  отделились от общего  хозяйства около 50 человек. Это было их собственное желание. Но, заметив, что проткнули «большим пальцем небо», вскоре вернулись. Они попросту не были готовы к работе на земле.Теперь, как говорится,  другая мука перемалывается.  Но последствия неразумных реформ отражается на уровне жизни людей.

– Г-н директор, какие были наиболее успешными годами в  вашей работе?

– К успехам я шел шаг за шагом. И кульминация была достигнута в 1986-1990-е годы, когда  выращивали  богатые урожаи фруктов, табака. Затем, после приватизации, прошли 2-3 года застоя. Но мы отстояли свои позиции,так как были сплоченным коллективом. С тех пор идем по правильному курсу, выращиваем хороший урожай.

– Живем в периоде комплексной механизации сельского хозяйства, а в  «Приетения»  сотни «колхозников».

– Во-первых, в плане механизации у нас лучше дела обстоят, чем в других хозяйствах. В последние  4 – 5 лет  технический парк обновлен на 80 процентов. Приобретена сельхозтехника на сумму более 25 млн леев,  инвестируем ежегодно по 15-17 млн леев, в том числе на покупку семян, удобрений, химических средств по защите растений. Во вторых, мы, несмотря на то, что  все процессы выращивания полевых культур  полностью механизированы, обеспечиваем рабочими местами около 600 человек. Большинство задействованы в выращивании фруктов и овощей. Делаем это для того, чтобы удержать людей в селе и обеспечить их семьи источником к существованию.

 – Как вам это удается?

– Мы, основатели хозяйства – не из тех, кто преследуют одну единственную  цель – сорвать как можно больший куш. У нас установлены фиксированные зарплаты. Заработная плата специалистов и механизаторов тесно «связана» с объемом получаемого урожая. Они, кроме зарплаты, дополнительно получают 5 процентов от стоимости объема производства . Механизаторы  зарабатывают ежегодно, помимо получаемой сельхозпродукции, которую им выдают, по 50-60 тыс леев, а некоторые даже по 100 тысяч. Садоводы и овощеводы зарабатывают по 25-30 тысяч леев в сезон. Ежемесячно более 500 тысяч леев идут на зарплату ,  150 тысяч  – на налоги. Стараемся исключить любые отклонения от закона. Вся продукция под строгим учетом, потому что нечего и  не от кого скрывать. С партнерами расплачиваемся только по перечислению и ни в коем случае наличными.

– Возможно ли это в наши дни, когда  наплодилось столько схем хищения и краж?

– Возможно, если можете обуздать свой аппетит. В развитых странах  капиталовложители ограничиваются 3-5 процентами от доходов, а в нашей стране стремятся получать 50 процентов прибыли. Но это ненадолго. Тем более, что  сельское хозяйство является рискованным вложением средств.

– Но есть аферисты, которые  добиваются подобного, как на рынке, по системе «купи-продай».

– Да, и в аграрном секторе водятся аферисты-посредники, держащие «под контролем» деятельность хозяйствующих субъектов. Но под их влияние попадают слабые духом или  алчные. Но мы не обращаемся к их «услугам». Кстати, они получают более высокую прибыль, чем сами производители. К слову, в этой «цепи» покупателей и продавцов только производители платят налоги государству. Посредники  платят смешные суммы  или вовсе не платят.

– А что говорят специалисты хозяйства? Не чувствуют ли себя ограниченными в своих действиях?

– Cо многими из них работаем с основания хозяйства. Бывает, срываюсь иногда перченным  словцом, но они понимают, что не без основания. Кстати, все  бригадиры у нас  с высшим образованием и постоянно повышают свою квалификацию, ведь они  – врачеватели нашей матушки земли и если растениям даешь не то «лекарство» или не ту «дозу», то всё потеряно.

– 2015-й год остался в истории. Остались что-то доделать, что не успели в прошлом? 

– В отношении к сельхозработам нет. Полевые работы закончены на сто процентов еще до первого ноября. Пшеница уродилась крепкая. Но вот в социальном плане у нас много планов и намерений – решить проблему с электроэнергией в библиотеке села Вэрэнкэу, плохих дорог. Теперь у нас новый примар, Петру Боцок и вместе  намерены благоустроить село, внедрить проект по  освещению сел.

– В прошлом году, год Козы, вы основали козью ферму в сто голов. В этом году, Году Красной Обезьяны, ничего новенького и  экстремального не  замышляете?

-Для начала надо бы разобраться с козами. Кстати, мы не прогадали с козами. От них сплошной доход. Прошел лишь год, а у нас  уже двести  коз, а было сто. Каждый день они дают по 5 литров молока. Мы намерены довести поголовье до 350-ти. Все процессы на ферме механизированы. Устанавливаем еще одну линию по разливу молока. Производим высококачественный сыр. А вот на счет  обезьян, то уж слишком они расторопные… Да и достаточно насмотрелся на них  по телевизору.

– Время колядок… О чем вам напоминают зимние праздники?

– О детстве и юношестве. Во времена моего детства ходили колядовать не только дети, но и взрослые. Ходили кучками, по 20 ряженных  мужчин и женщин. Колядовали красиво и долго, около получаса, да так, что всё село гудело. Хозяева дома приглашали за стол, ведь это была честь для них. И так  целую неделю. И дети  колядовали очень красиво, знали много колядок, не то, что теперешние. Я и теперь помню наизусть все те колядки.

Пользуясь случаем, хочу пожелать моим односельчанам здоровья, красивой, заснеженной зимы и пусть  весной да летом пройдут спокойные, живительные дожди, а увенчат год урожайная осень. Радости вам от детей и внуков, мира в семьях и счастья!

 

 

 

 

PUBLICITATE
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentGhidul alegătorului
Articolul următorGhidul alegătorului