Aproape două secole la rînd lira versurilor eminesciene nu a încetat să dăinuiască în sufletul îndrăgostiților de creația genială a poetului Mihai Eminescu. În fiece clipă, în fiecare zi, găsim tangențe uimitor de identice cu cele trăite de poet. Și nu putem da uitării trecerea în eternitate a Marelui Geniu, atît timp cît mirosul florilor de tei ne vor aduce aminte de dragostea lui fidelă față de tot ce e pămîntesc, de rima perfectă a versurilor irepetabile și ardoarea pătimașă a poetului îndrăgostit. Acestea toate, prin esența lor, vin să-l definească pe Marele Eminescu.
Ziua de 15 iunie este ziua cînd conștientizăm, că Eminescu nu mai este printre noi, dar ceea ce a scris măiastra pană, prinde aripi intonînd împreună cu îngerii, care-i poată cununa veșniciei un recviem întru dăinuire peste veacuri.
La 15 iunie întreaga comunitate a comemorat trecerea în neființă a Marelui Poet Național, Mihai Eminescu. Inima a încetat să-i bată la o vîrstă prea tînără. Avea doar 39 ani, cînd, în suferințe cumplite, la ora 4 dimineața, la sanatoriul doctorului Șuțu, a făcut legămînt cu etenitatea, părăsindu-ne îndurerat și chinuit de suferință.
La monumentul lui Mihai Eminescu din or.Drochia au venit să-i aducă omagiu toți acei, care n-au dat uitării opera nemuritoare a geniului, care definește cea mai importantă voce poetică din literatura română. În preajma frumosului chip eminescian stau de veghe, ca niște străjeri faimoșii tei, ce-i păzesc neclintiți liniștea și somnul veșnic. La umbra unui asemenea tei a fost înmormîntat Eminescu, în cimitirul Bellu din București. Moartea sa a umplut de jale inimile românilor de pretutindeni.
În această zi au venit să-l venereze la Drochia toți oamenii de bună credință, fiind prezenți și înalte oficialități: Ion Dascăl, preşedintele raionului Drochia, Vitalie Josanu, Igor Grozavu, vicepreşedinţi ai raionului Drochia, Nina Cereteu primarul or.Drochia, funcționarii aparatului președintelui raionului, conducătorii serviciilor descentralizate și desconcentrate. După recitalul de versuri din creația poetului și memorabila piesă ”Eminescu”, care a răsunat ca un elogiu în memoria Luceafărului poeziei românești, a urmat depunerea de flori. Trecut în eternitate atît de timpuriu, M.Eminescu a lăsat în urma sa o comoară inegalabilă de 46 volume, 14 000 de file, ce confirmă ireproșabila inteligență și talentul incontestabil al unui gînditor lucid și filosof al netăgăduitei opere poetice.
Teii de pe aleea lucidului clasic al literaturii române au nins peste chipul tăcut și liniștit, fredonînd în șoaptă oda nemuririi.
