Aliona ANDRIUŢĂ: „Optimismul meu e bazat pe realism”

0
719

BIOGRAFIC

Născută în satul Bădiceni, Soroca. A absolvit şcoala medie din localitate. Apoi Universitatea agrară din Chişinău, facultatea economie. Masteratul în administraţie publică şi politici europene l-a susţinut la Universitatea „A. Russo” din Bălţi.
Din 2000 activează în cadrul direcţiei agricultură şi alimentaţie Soroca ca specialist, consultant, specialist principal, şef-adjunct.
La 22 iunie, curent, Consiliul Raional Soroca o confirmă în funcţia de şef al Direcţiei agricultură şi alimentaţie.
– Doamnă Andriuţă, până acum la Soroca, dar şi în raioanele vecine aşa post le revenea doar bărbaţilor.

– Ştiţi, s-au mai schimbat timpurile. Acum femeile au treabă peste tot. Şi în agricultură de asemenea. În republică suntem 4 din 34 şefi de direcţii similare. Mai am colege de breaslă la Briceni, Rezina şi Cantemir.
– Se crede că principalul agricultor al raionului ar trebui să umble pe dealuri, prin gospodării, să intervină pe unde e necesar. Mai apar şi conflicte cu directorii şi specialiştii din gospodării. Nu prea i-ar sta bine unei femei inteligente să-şi murdărească pantofii şi să „înghită” praful pe drumurile de ţară.
– Pentru mine aceasta nu e o problemă. În primul rând, sunt o persoană ce nu accept conflictele, cu orişicare soluţionăm situaţiile în mod paşnic, cu binişorul. Nu mă caracterizează mania de „nacialinic”.

În rândul doi, eu vin de la sat. Am ţinut şi sapa în mână, şi vaca de curmei. Şi acum merg la Bădiceni, la mama, care la cei 62 de ani are în gospodărie şi vacă şi cal. Nu i-ar trebui acestea, dar cu firea de ţăran nu te pui. Eu trei ani am trăit în pădure şi în fiecare zi veneam la Soroca la serviciu. Până la traseu aveam de mers 3 kilometri când cu căruţa, când pe jos. Aşa că de greutăţi nu prea mă tem.

– Încă fiind student, la o conferinţă de presă, l-am întrebat pe şeful ministerului gospodăriei comunale pe atunci, dacă e greu să fii ministru. Şi el a zis: „Nu e greu, e greu să devii”. Dar Dumneavoastră ce spuneţi?
– Pentru mine s-a creat o şansă. Funcţia a rămas vacantă şi prin concurs am fost promovată în acest post. Dar cum îmi va fi în continuare? Sper să fie totul bine. 17 ani de muncă în acest domeniu n-au trecut fără urmă.

– Probabil aţi avut ce învăţa şi de la cine învăţa.
– Am avut ocazia să preiau multe lucruri bune din experienţa  şi omenia foştilor şefi ai mei Nicolae Branişte şi Ion Cebotarean. E greu să ajungi la nivelul lor, căci au tras brazde adânci în ogorul agricol. De la ei m-am învăţat să nu fac „mişcări bruşte” în relaţiile cu oamenii şi înainte de a mă implica în situaţie, în problemele organizatorice sau tehnologice, mai întâi să fiu bine informată şi să fie clar pentru toţi de ce se cere de procedat într-un fel sau altul. Dar şi acum am de la cine învăţa.
Tot la acest capitol un mulțumesc merită și alți doi foşti șefi ai mei Nicolae Damașcan, care m-a primit la lucru ca tînăr specialist și Serghei Slutu, care m-a promovat în funcţia de șef-adjunct al direcției. Tuturor le sunt recunoscătoare pentru că au avut încredere,  m-au susținut, m-au îndrumat și promovat,  pentru a ajunge ceea ce sunt.

– Astăzi agenţii economici din agricultură sunt autonomi, independenţi. Unii nu prea apleacă urechea la spusele specialiştilor direcţiei, socot că singuri vor reuşi în toate. Chiar aşa să fie? Aţi rămas fără pârghii de influenţă? Sau de ele nici nu este nevoie?
– De obicei, mai „fudulani” sunt cei mai slabi. Dar şi cu ei găsim limbaj comun. Cât priveşte liderii agriculturii noastre, Victor Guţu, directorul SRL ”AMG Kernel”, Alexei Florea, directorul SRL „Prietenia-agro”, Pavel Cebotari, directorul SRL „Oclanda Agro”, Vasile Sochircă, directorul SRL „Visagromag” şi alţii, apoi niciodată nu apar divergenţe. Nu avem agenţi economici, care să nu reacționeze pozitiv la solicitările specialiștilor noştri.
Plus la toate, noi urmărim acelaşi scop – să creştem roade înalte. Funcţiile direcţiei noastre nu sunt de control, de a-l speria pe cineva. Noi, dimpotrivă, protejăm agenţii economici, îi ajutăm în lucru în limita posibilităților, oferim consultaţiile şi informaţiile pentru obţinerea subvenţiilor de la stat, organizăm seminare şi întâlniri cu reprezentanţii firmelor ce activează în domeniul agricol pentru a diminua situaţiile de risc şi de a înregistra performanţe. La ajutorul nostru cel mai frecvent apelează fermierii ce deţin terenuri mai mici şi posibilităţile lor sunt limitate, nu dispun de specialiști. Adică, indiferent de forma de organizare şi de cifra de afaceri a agenţilor economici, ne implicăm în promovarea politicii agrare şi dezvoltarea sectorului agricol.

– Adesea, vorbind despre activitatea desfăşurată, spuneţi „noi”. Mulţi sunteţi acum în direcţia agricolă?
– Doar trei din şase. Am anunţat concursuri pentru ocuparea funcţiilor vacante şi suntem în aşteptarea pretendenţilor – specialiști-agronomi şi ingineri. Cu venirea lor activitatea noastră se va amplifica.

– Cu agenţii economici din teritoriu sperăm să întreţineţi relaţii lucrative. Dar cu ministerul de resort, cu conducerea raionului cum staţi?
– După mulţi ani, preşedinte de raion e un exponent al sectorului agrar. Aceasta e foarte bine, când ai cu cine vorbi la temă şi care pătrunde în esenţa problemelor din agricultură. Domnul Ghenadie Muntean a fost receptiv şi când era director la „Tehrubsor”, am avut o conlucrare bună. Şi, cu atât mai mult, acum, când e preşedinte de raion. La toate activităţile noastre: seminare, întruniri, consfătuiri e prezent, fapt ce accentuează necesitatea şi importanţa acţiunilor întreprinse. Cred, că agricultorii şi direcţia noastră au doar de câştigat din susţinerea acordată de preşedinte.
Cu conducerea şi specialiştii ministerului relaţiile rămân aceleaşi. Dar am vrea mai multă atenţie și susținere din partea lor.

– Să le dăm scuze, căci acolo au demarat unele procese organizatorice. În „liga superioară” e pe cale de implementare reforma. Oare se va răsfrânge acest lucru şi asupra activităţii direcţiilor agricole din teritoriu?
– Mai mult ca probabil. Dar nu vreau să ghicim. Pot fi modificări în structură, dar atribuţiile, cred, vor rămâne aceleaşi. Cât n-ar fi de perfecte relaţiile economice directe, totuşi, nimeni nu poate garanta şi fi absolut sigur că nu va da greş pe undeva. Funcţiile de consultanţă, de logistică şi de promovare a politicii agrare trebuie să rămână. În tehnologii nu prea avem ce căuta, dar seminare cu specialişti de valoare vom organiza şi în continuare.
Eu una aşi dori ca agenţii economici să aibă mai multă încredere în direcţia agricolă, să fie mai corecţi în prezentarea informaţiilor solicitate şi să înţeleagă că toate intenţiile noastre sunt orientate spre binele şi în interesul lor.

– Cu binele bine se face.
– Aşa e. Nu voi dicta nimănui ce şi cum să facă în gospodăria sa. Însă le voi oferi şansa de a alege în ce mod să procedeze.

– Aici, în birou, aţi creat un fel de bază de date.
– Da, dispunem de informaţie diversă, în volum extins despre activitatea agenţilor economici, a partenerilor de afaceri, dar facem şi diferite prognoze.

– Din această cauză nu treceţi din biroul adjunctului în cel al şefului?
– Aici, îmi pare, că şi pereţii mă ajută. Dar nu constă în care birou mă aflu. Principalul lucrul să fie pus la punct. Poate o să trec peste ceva timp, dar mă menţin în pauză, mai fac socoteli, ca să nu să mi se „învârte” capul, că am avansat în post.

– Despre prognoze. Ce ziceţi, cum e roada în acest an?
– La moment toate culturile se dezvoltă normal și promit o roadă bogată. În acest an am avut ploi cam rar, dar la timp şi bune. Să dea Domnul condiții normale ca să putem recolta ceia ce este crescut pînă acum.  Deja am mers în câteva gospodării unde a demarat secerişul. Recolta culturilor cerealiere de prima grupă este de peste 4 tone la hectar, prag atins în anul trecut și care sperăm să-l menținem și in anul curent.
Eu din fire sunt optimistă şi cred în viitor. Atunci şi dispoziţia e mai bună, şi idei creative se iscă. Iar pesimismul te distruge moral şi poţi pierde şi ceea ce ai realizat.

– Aparent sunteţi nu numai optimistă ci, aşi zice, încântată de glie, plină de inspiraţie poetică.
– Ştiţi, nu numai cifrele îmi sunt în cap. Chiar am scris şi poezii cândva. Dar cum zicea, George Coşbuc, plugarul tot e un poet, numai că îşi scrie altfel poezia. Pentru el ogorul îi înlocuieşte coala albă de hârtie.
Agricultorii, din fire, sunt modeşti, sinceri, devotaţi pământului. Pâinea se creşte cu multă muncă şi multă dragoste.

– Atunci mai spuneţi, care perioadă a anului e cea mai plăcută inimii Dumneavoastră şi care sunt culturile agricole preferate?
– Îmi e pe plac primăvara, când în câmp ies semănătorii şi când începe a înverzi pământul. Şi toamna, când se adună roada şi se numără „bobocii”. Eu, ca economistă de profesie, număr şi socot anul împrejur, dar  vremea cea mai tensionată şi plăcută e toamna – atunci recolta e adusă în depozite şi neobosiţii plugarii par mult mai fericiţi.
Dintre culturile agricole, din punct de vedere spiritual, e grâul, când lanul de spice legănate de vânt, pare a fi o mare cu valuri aurii. Iar în aspect economic – sunt plantaţiile pomicole. Globuleţele chihlimbarii strălucesc la soare, ca jucăriile pe pomul de Crăciun. Dar şi rentabilitatea e înaltă.

– Din aceste considerente v-aţi creat şi o livăduică?
– Livada de merari e mică, de 2,5 hectare. Dar satisfacţia e colosală. În serviciu nu-mi încurcă, interesele nu se intercalează şi nu profit de avantajele funcţiei ce o deţin.

– Dacă aveţi şi livadă, apoi nu vă mai rupeţi de sat, de pământ?
– Nişte cunoscute mă îndemnau să mergem la câştig peste hotare. Atunci mama mi-a zis, că de atâta a crescut şi a învăţat trei fete ca să plece în alte ţări. Dar noi şi aşa n-am avut în gând să părăsim baştina.

– Nu cred să nu aveţi şi vreo altă ocupaţie ce nu ţine de agricultură?
– Îmi place mult să pregătesc bucate, să coc plăcinte. Ca moment de respiro pentru mine e pregătirea colţunaşilor cu cartofi, brânză, carne. Îi modelez în formă de trandafiraşi şi servesc prietenii. Uneori, când „produc” mai mulţi colţunaşi, îi depozitez în congelator. Nu-s mâncăcioasă de colţunaşi, dar această ocupaţie e ca o recreaţie. Acum, desigur, nu e timpul colţunaşilor, că trebuie de strâns pâinea, e vremea secerişului.

– Vă dorim un bun început în noua funcţie. Şi cât de ocupată n-aţi fi, de colţunaşi nu vă lăsaţi.

A intervievat Boris Todirel

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code